Sări la conţinut

Ceasca de ceai

Stateam la masa fata in fata. El se uita pierdut in ceasca de ceai aproape goala. Mai era o gura de ceai dar stia ca daca o soarbe, se termina. Si nu numai ceaiul. Parca astepta din resturile de pe fundul cestii sa creasca un copac, sa faca flori si sa transpire in cana un izvor nesecat de ceai. Asa ar mai putea sta la masa alaturi de mine. Poate l-as mai fi tinut dar eu beau cafea. Iar cafeaua imi face dor de duca. Sa-mi pun aripile in portbagaj, sa ma pierd in trafic si sa-l descalcesc pana la autostrada.

 – Stii… poate…

Nu. Poate nu e certitudine. Nu am nevoie si nu vreau „poate”. Fara jumatati de masura, fara lingurite rase de atentie, fara un sfert de pachet de sentimente, nu cand vrei sau ai chef, nu in intuneric si nu la rand. Vreau totul sau nimic. Nu am timp de pierdut pana te decizi tu daca vrei sau nu ma vrei. Alarma a sunat acum 4 minute, zile, luni. Chiar daca ai dat snooze, ea a sunat si tu te-ai prefacut ca nu stiai. Dar tu stiai dar iti era mai usor asa. Si-ai lasat sa-mi curga timpul aiurea pe teava de canalizare.

 – As vrea…

Ce vrei e neimportant pentru mine. A fost si am incercat dar tu n-ai intins mana sa primesti. Erai prea busy sa vorbesti la telefon. Te-am si sunat, poate asa ai fi vorbit si cu mine dar tot timpul suna ocupat. Nu ti-ai facut timp pentru mine, nici eu nu mai am timp pentru tine. L-am dat la amanet pentru cana asta de cafea. Si stii ce e funny? Ma incalzeste mai mult cafeua decat ai reusit tu, aroma ei ma imbratiseaza mai mult decat mi-ai oferit tu.

 – As fi vrut…

Si eu. Dar nu am putut sa-mi doresc indeajuns pentru doi. Am facut jumatatea mea de distanta intre noi si inca un pas. Tu ai stat in fotoliu cu bratele incrucisate. Nu stiu ce ai asteptat dar sigur nu pe mine. Te-ai ridicat sa vii cand deja m-am intors cu spatele sa plec.

 – Si acum… ce mai pot spune?!?

Nu mai spune nimic. Nu mai e nimic de spus. Tu bei ceai, eu beau cafea. Tu lenevesti in fotoliu, eu imi sting tigara, beau ultima gura de cafea si plec.

Reclame

Iubeste-ma!

Iubeste-ma! Iubeste-ma ca si cum as fi a ta. Si ar fi tot ce ai avea pe lume. Iubeste-ma ca si cum ar depinde viata ta de asta. De parca ai ramane fara rasuflare daca nu m-ai saruta. Iubeste-ma ca si cand maine nu as mai fi si ti-ar fi dor de mine pentru totdeauna. Iubeste-ma tare si adanc. Iubeste-ma cu totul si fara nimic altceva.

Nu-mi spune ca ma iubesti si nici nu ma ingropa in cadori. Adu-mi-te pe tine si pastreaza-te in sufletul meu. Ascunde-te intr-un coltisor din inima si intinde o panza ca de paianjen pana in mintea mea. Creste-ti radacini adanci sa te simt prin toti nervii. Saruta-mi ceafa si strange-mi pantecul. Acapareaza-ma toata ca si cand n-ai vrea sa ma pierzi nicio secunda.

Iubeste-ma salbatic! Iubeste-ma nebun! Iubeste-ma ca te iubesc! Iubeste-ma ca ma pierd…

Kilig

Fi-mi-ar gena de ras! Daca ai o gaurica intre picioare, n-ai cum sa nu tresari, chiar si un pic stapanit, la un gest romanticos. E imposibil sa stapanesti un „aww!” cand vezi un barbat ca isi reneaga pentru un moment masculinitatea si se transforma in ceva… greu de explicat… un ursulet cocolino, roz si pufos, pe care vrei sa-l strangi pentru o secunda in brate ca apoi sa il arunci dupa canapea pentru ca e… prea mult! Si, ca posesoare de gaurica respectiva, am si eu momentele de „aww” urmate de un „cah”. Si sa ma explic, asa ca pentru blonde.

Primul la analizat iau gestul clasic romanticos: cerere in casatorie la Paris cu inel cu diamant. Ea si el, dupa o plimbare pe strazile vechi ale Parisului ajung la turnul Eiffel pe inserat si privesc tacuti luminile orasului. El isi face curaj, ingenunchiaza si scoate inelul. Ea incepe sa boceasca, il saruta si el ii pune inelul pe deget. Aww… soo sweet! Asta daca ar fi fost primul barbat sa faca asta. Acum nu iti mai poti duce iubita la Paris fara ca ea sa creada / spere ca scoti inelul. A stricat tot farmecul orasului! Si care e faza cu ingenunchiatul? Nu vreau un barbat sa imi stea la picioare, vreau unul cu care sa stau side-by-side. Un barbat care ar sti ca n-as purta un inel cu diamant pentru ca nu sunt atenta si l-as putea pierde sau un ciudat mi-ar putea da una in cap sa fure inelul. Deci: no, thank you!

Buchetele de flori. Sunt frumoase dar se ofilesc. Si imi vine in minte imaginea floraresei cu fusta lunga si coji de seminte in coltul gurii.

Plusurile, erau dragute cand aveam 13 ani… acum sunt doar o forma de a spune: „am vrut sa te impresionez dar nu am imaginatie”. Cu cat e mai mare, cu atat e mai greu de ascuns sa nu il vada prietenii si sa rada de tine.

Bomboanele… Draga, ma vrei bucatica scoasa din revista sa poti sa te lauzi la prieteni cu mine… de ce m-ai indopa?

Poezii si declaratii de dragoste… visatorul meu, te-ai nascut cu vreo 5 secole cam tarziu… 

Si ar mai fi multe exemple de gesturi romantice care au devenit excesive, prafuite si slinoase de atata uzura. Da, mai scot un „aww” din cand in cand ca apoi sa spun „where is the man, I see only a bitch”.

Holy fuck

01f01d4ecfe68c9bd9b565a6eb4a4e00Desi la primul gand nu prea ai alatura „holy” cu „fuck”, se pot inlatura putin preconceptiile si ar iesi ceva bun tare. Noi, oamenii, ne dorim sa spunem ca ne-am tras-o aseara de ne-am  simtit in al 9-lea cer. Ingerii & co sunt deja acolo asa ca la ei e de fiecare data best fuck ever. Si pentru ca toti sunt zen, nu exista gelozii ca sani mai mari sau maciuca mai tare, ca doar un blowjob si nu anal. Nici nu se gandesc la ce ar spune ingerul de langa sau ce vrajeala sa bage ca sa calareasca urmatoarea pereche de aripi. E doar un gang bang in pura armonie.

Din perspectiva asta, holy fuck nu e pacat, e un dar de la ceruri. Da un cu tot alt inteles vorbei „am fost atins de Dumnezeu”. Nu numai ca m-a atins, dar mi-a si oferit 5 orgasme simultane. Asta da motiv sa il iubesc si sa ma gandesc la el non stop. As sta vreo 3 zile in post negru si cu program de matanii pentru alea 5 orgasme! Plus ca e atotstiutor, punctul G  nu e mister pentru el, si atotputernic, rupe raiul cu tine daca iti place mai hard.

Nici ingerii nu sunt mai prejos. Daca esti barbat si dai la fofo la un inger, e posibil sa te trezesti cu o maciuca la gaura maro (cica ingerii sunt hermafroditi) si sa iti dai seama ca e chiar placut. Bisexualitatea nu e doar pentru femei.

Si asta ar explica de ce toate babele, uratele si alte nerezolvate merg la biserica. Vor sa isi asigure un loc in rai sa aiba parte in viata de apoi de o eternitate  de orgasme. Brb, ma duc sa aprind si eu niste lumanari, maybe I’ll get lucky tonight!

Rochia

13680599_1632682807047045_972173021653889528_n

Stateam la semafor in aglomeratie si-mi ridic ochii. In dreptul meu era o vitrina mare si curata cu 3 manechine inerte si cu alura de „look at me, I’m famous”. Pe unul din manechine era o rochie alba, dantelata de domnisoara impecabila. Ai privi in slowmotion pe cineva in rochia aia, te-ai opri in loc sa admiri cu o usoara invidie ingerul ce tocmai a trecut pe langa tine. Pentru o secunda mi-am dorit rochia si statutul pe care il ofera. Apoi mi-am dat seama ca nu port alb. In maxim 5 minute ar avea o pata de cafea si putin scrum. Nu as putea merge plutind in volanele ei. Pasii mei sunt prea grabiti si apasati. Si de ce as poza in inger cand imi place atat de mult sa fiu om, sa rad si sa plang, sa tip si sa urlu, sa injur soferul de weekend din fata mea, sa pot manca o shaorma linistita iar daca ma murdaresc sa zic linistita „fuck it!”. Iubesc sa gresesc, sa ma enervez, sa ma prostesc, sa turbez de fericire sau de durere.

Draga rochie, esti superba! Dar nu vreau sa te port. Imi place mai mult de mine

 

Himera

Tu nu ma cunosti. Niciodata nu m-ai cunoscut. Ai vazut o particica din mine dar n-ai vazut destul incat sa-ti dai seama cine sunt. Nu te-am lasat pentru ca nu am vrut, nu te-am vrut, n-ai meritat. De ce sa meriti? Mai bine ramai cu himera ce ti-ai cladit-o dupa chipul si asemanarea mea. Ea
e ce-ti doresti, un suflet sensibil si ranit pe care sa-l grijesti, sa-l vindeci ca apoi sa-ti stea alaturi recunoscatoare si privindu-te ca pe un zeu. Himera va face ce-ti doresti, eu nu. Salvare? Nu am nevoie de salvare. Sunt bine asa cum sunt. Pasesc ferm pe calea mea pe care trebuie sa merg. Dar tu vrei  sa ma tragi pe drumul tau, o alee trista umbrita de copaci batrani. Iti mai arat o bucata de masca, pe gustul tau, pe dorinta ta. Ti-o dau sa te plimbi la brat cu ea, sa ai impresia ca o raza de soare a strabatut printre ramurile cazute pe aleea ta.
Intr-o zi am sa-ti spun adevarul chiar daca o sa te doara. Dar va fi durere buna, vindecatoare. Dar acea zi va fi ultima.

Masina merge singura. Nu o conduc eu, poate ma conduce ea pe mine. Pe drumuri intunecate si cu multe gropi. M-as feri de gropi dar nu ma lasa. Masina are mintea ei si ma duce unde vrea ea. Ce reguli de circulatie?!? Ce treceri de pietoni?!? Ce balti?!? Masina vroia inainte si tot inainte mergea. Singura. Nici n-as fi capabila s-o imblanzesc. Nu pot sa ma imblanzesc pe mine, dar pe un morman de fiare care a prins viata in momentul cand am bagat cheia in contact. Nu pot sa opresc lacrimile care imi curg pe obraji si parbriz. Iar stergatoarele nu merg. Si tot merge inainte ca nebuna.

As opri dar nu gasesc niciun loc de parcare. Si chiar daca as gasi, ea ar vrea sa opreasca? Ar sti cum? Dar vreau sa opresc, sa iau aer ca geamul asta nu vrea nici de-al naibii sa se deschida. Ma tine sechestrata in fuga ei nebuna. Fara tinta, fara un drum gandit. Doar fuge.